Mă fascinezi clipă de clipă

Mă fascinezi clipă de clipă         

Când vrerea, din trăiri, frigea,                  
De abia aflasem că exiști,                           
În ochii-ți negri de mărgea                     
Zburdau priviri, ce le ferești.                      

M-ai fascinat la primul pas,                      
Ca mugurul de floare rară,                          
Aud și noaptea câte-un glas                                              
Și-o fantezie mă împresoară.                      

Chiar ieri, în parcul cu platani,                  
Te admiram, ca-n prima seară,                  
Cât mi-aș dori ca peste ani                          
Să-ți fiu cerneală-n călimară.                       

Ești dorul ochilor versați,                            
Promisiunea ce amintește                           
Iubirii de ani faști, bogați,                           
Și a speranței, ce dorește.                          

Zboară anii și ești la fel,                              
Nimic nu am făcut în pripă,                        
La fel mereu și nu altfel                              
Mă fascinezi clipă de clipă.                         

Autor: Gabriel Stănciulescu