Mă iartă Poate-i târziu, sau poate nu e, Să mă întorc spăşit, să-ţi spun, Că rătăcind prin astă lume Am obosit de-atâta drum Şi vreau să mă opresc la tine, Iar anii toţi ce încă-i am Să-i împărţim, la rău şi bine. Să nu ni se mai piarză-n van. Şi ştiu : Mă vei certa amarnic, Că pân-acum n-am fost în stare La vorbă să m-arăt mai harnic, Spunîndu-ţi sincer cât de tare Mă bucur când te am aproape. Dar voi pleca, cuminte, capul, Sperînd că dup-aceea, poate, Mă vei lăsa ca să-ţi trec pragul. Pesemne că am fost prea tineri Când viaţa mi te-a scos în cale. Atunci nu ne legam de nimeni, Gustînd relaţii amicale. Cu timpul, ne-a purtat destinul Pe căi numai de el ştiute, Dar uite că acum, Divinul, Ne dă o şansă, nu mai multe. Te rog atât să faci acuma : Mă iartă dară c-am greşit. Întinde palma dreaptă numa’, Să simţi anume ce cumplit Se zbate-o inimă bolnavă De-un dor ce nu s-a vindecat, Şi chiar şi c-o privire gravă Să-mi spui atâta : Te-am iertat.
sâmbătă, 31 mai 2025