Magia iernii Luna a-nceput să joace, Peste cer îi cade rochia, Trage-n grabă opt cojoace, -Râde straşnic Baba Dochia- Prăvălesc din munți poeme, Vin cuvintele la vale, Poezia-n mine geme, Versul mi-e cuprins de jale. Luna fruntea mi-o atinge Cu lungi degete de gheață, Peste mine astăzi ninge, -S-au prins țurțuri de mustață- Prin tufișuri-lupi la pândă Așteptând să vină prada, Poezia mea-i plăpândă Precum: "Albă ca zăpada". Iarna asta-i fermecată, Eu aduc la viață basme, Vreau o inimă curată Dezbrăcată de fantasme, Cu un suflet de lumină Să plutesc pe-ai zilei zori, Poezia Mea se-nchină Îmbrăcată-n sărbători. Nerostitelor cuvinte Le închin paharul plin, Versurile mele sfinte Îmi sunt lacrimi și suspin. Pun cuvânt lângă cuvânt, Iarna-i versul din portiță, Scriu catrene pe pământ Cu a gerului peniță. M Horlaci 13/1216
sâmbătă, 31 mai 2025