Cu degetul încrucișat spre ceruri de-ar fi să jur, cum o făceam în școală, Voi aclama din nou către eteruri: EȘTI IREALĂ! De aș putea ca versul să cuprindă ceea ce simt, fără de vre-o greșeală, La Univers mi l-aș fixa drept grindă: EȘTI IREALĂ! În fața ta și timpul se comprimă, rămâne mut cuprins de stinghereală, iar gândul meu trăiește într-o rimă: EȘTI IREALĂ! De am greșit cu-a mea intruziune și-mi voi atrage-a lumii asupreală, Accept să mor avid de-o viziune: EȘTI IREALĂ!
sâmbătă, 31 mai 2025