poetei Liliana Trif E primăvară-n iarna asta lungă, Zăpezile lucesc a sărbătoare, Trimit un fulg, spre seară să ajungă Să-ți pună la fereastră o scrisoare, Cu gânduri verzi în hainele de gală Și cu urarea "la mulți ani" în tașcă, Sărutul meu să-l lase-ntr-o petală, La poarta casei tale o caleașcă Cu fluturi albi și cu magnolii, plină De rodul anilor, în poezie Înveșmântați de pana ta divină, Să-i înflorești și să mai scrii o mie! An după an te-ai înălțat spre stele, Lumina lor ți-a colorat destinul, Azi locuiești pe boltă, printre ele, Și mângâi cu metafora Cibinul. Lași lacrimi de cerneală să rodescă În burgul vechi, pe-aleea spre cetate, Iar umbra ta din stofă-mpărătescă Sub pași transformă pietrele-n agate. Eu mă înclin și-aprind o stea de mare Să-ți fie drumul îmbrăcat în straie Din flori de câmp că făr-asemănare Cuprinzi în vers și zilele cu ploaie. Și pentru toate câte faci să fie Mai colorate ca orice minune, Condeiul meu se-nchină numai ție, La fel și eu, plin de afecțiune. La mulți ani plini de poezie, Liliana!
sâmbătă, 31 mai 2025