- În urma ta mai curg lacrimi de gheață, Iar amintirile cu flori de nufăr, Când le zăresc pe lac, mă fac să sufăr; În barca mea plutește astăzi ceață. Pe malul apei scriu poeme triste, Cu ochi tăcuți mai construiesc o punte Din amintiri, aş traversa un munte Să te revăd, plătesc și acatiste. Un fulg pășește către primăvară, Luptă-un cobzar cu suflet de copilă Ce-și amintește vesel de-o idilă Care valsează-ne lacrimi de vioară. - Ferestrele sunt mate şi zăpada Loveşte furibund hotarul nordic, Când viscolul o spulberă acordic, Gerar porneşte astfel cruciada De agonii... Odaia nu-mi ajunge Şi-n foc trosneşte lemnul a urgie Azi nu-i pe lume nicio poezie Să curme așteptările-ndelunge. De-o fi să vii şi afli că-s plecată Să-mi laşi un vers la poarta din cetate Şi ultimele lacrimi îngheţate Pe banca unde ne-ntâlneam odată. Ioan Grigoraș & Liliana Trif