Mai mult de-atât! Nu-mi aduceam aminte de zâmbetul curat, de nu-ţi vedeam făptura de înger într-un pântec, ce-ţi leagănă viaţa de Făt-Frumos, în cântec şi-n sunetele calde de-un alb imaculat! Mânuţele-ţi frământă un dor de viaţă viu iar ochii închişi parcă, visează nopţi albastre, menirea ta copile se naşte dintre astre, mai mult de-atât, în vise-aș vrea să-ţi fiu! Întotdeauna viaţa ne-asterne fericirea pe braţele deschise, în palmele curate, când un copil se naşte din stele-ndepărtate, se-aşează blând în noi mai vie nemurirea!