Măicuța

Maicuța mea , ne 'mbătrânita,
Lângă icoană, pe perete , eşti suita.
In dreapta mea , mi-eşti tot mereu.
Maicuța mea, mă vezi şi tu, cât mi-e de greu?

M-auzi când iţi vorbesc printre suspine?
Căci dorul după tine, nu mai pleacă.Vine!
Şi se opreşte tot, la mine-n piept.
Măicuța mea , incă te-aştept...

Te țin de mână strânsă, ca atunci.
Când ai plecat, ai inceput sa plângi.
Când lumânarea ţi- am aprins- o lânga cap,
Măicuța mea, nici nu ştiam atunci , cum trebuie                să fac.

Te-ai stins şi tu , cu tot cu lumânare.
Măicuța mea, privirea ta şi-acum mă doare.
Şi vorbele de-atunci ți le sorbeam...
" Ce vrei sa spui?"- nici nu ştiam.

Vedeam doar ancora prezentului indepărtată,
Nici nu ştiam dac-ai mai fost vreodată.
Vedeam doar îngerii cum se coboară  ,
Te ridicau ... te luau de subsoară....

Mi te luau , plecau cu tine-ncet...
Plecai in cer, măicuță, la ultimul banchet.
Plecai măicuță, gatită doar de mâna mea,
Plecai şi preoții-mi cântau de despărțirea ta.

Ningea cu fulgi prea mari şi zgribuliți
Şi popii toți, atunci spuneau : " Poftiți !
Sărutul ultim ,mortului să-l dați ".
Măicuț mea!
Îi auzeai şi nu strigai : " Mai stați! "

Cum ai putut să-i lasi să mi te ia?
Ai lor , tu nu erai !
Erai măicuța mea !
Cum să îți spun pentru ultima dată:
" Îți sărut mâna, ce mie mi -a fost închinată" ?

De ce n- ai spus atunci nimic?
Nu  mă vedeai cu câtă forță trag de dric?
Nu mă vedeai că- l trag doar inapoi?!...
Măicuța mea , tu să nu plângi , eşti tot aici, cu
noi.

Să vii-ntr-o zi , la rasarit,
Să mă săruți
Şi să mă vezi măicuța,
Că şi eu am albit.

-Simina-