Simt elanul cum se frânge Ca un băţ uscat de tisă Şi prin mine o lupoaică Stă cu gura larg deschisă... Are ochii plini de fiere, Dinţii ei rânjesc ciudat... Şi-ntr-un copârşeu de frasin Eu mă văd întors în sat. Mama plânge, se jeleşte, Păru-şi smulge neîncetat Că se stinse felinarul Fiului ei minunat. Nu-i nimic, măicuţă bună, Viaţa-ntreagă e un vis, Şi mă-ntorc în primăvară Chiar prin floarea de cais... Să mă rupi din rămurele Şi ca ieri, măicuţa mea, Să pui floarea la ureche Când te duci pe la cişmea. Şi când te vede vecina Că porţi doliu pe pământ, Tu să-i spui, măicuţă bună, Că din cer un vis s-a frânt Şi că fumul lui albastru A căzut pe casa ta Cum căzu trăznetu-n vară Jos, în nucul din vâlcea. Nu mai zice alte vorbe, Lasă totul cum a fost, Nu aprinde amintirea Într-o pierdere de rost. Dar de întreabă fata popii Când vine la casa ta, Să nu verşi o lăcrimioară Că se prinde, mama mea. Ei să-i spui că-s tare bine, Că-s voinic şi năzdravan, Dar m-a detaşat destinul Peste mări, peste ocean, De sărutul ce mi-a dat, Roag-o să nu-i pară rău... Că pe veci îl port cu mine Chiar pe fund de copârşeu. Apoi, vorba ta mieroasă Lin, întoarce-o spre viţea... Dar nu scoate-o lăcrimioară Că-mi faci rău, măicuţa mea. Sâmbătă, în geana zilei, Când te duci la cruce-n sat Pune paltonul de lână Ce din bursă ţi l-am luat Când din ochii îţi pică stele Peste lutul brun-verzui Spune-le că uzi sfioasă Liliacul ...nimănui. 24.01.2016
sâmbătă, 31 mai 2025