De citești astăzi povestea unei poezii de top, vei vedea că-i merge vestea pentru o zi și-apoi...doar STOP. Vine X, poet de frunte, Om mărunt,cumva boem în cuvinte prea mărunte el compune un poem. Y, iată, îl citește bucuros e de-a sa soartă că natura, banditește, îi grupează laolaltă Ale sale referințe prea sărace-n conținut se aseamănă-n credințe cu poetul susținut. Y laudă poemul- a lui X înșiruire și-i devine, clar, totemul ce-i aduce izbăvire. Apoi Y scoate pixul și pe-o coală de hârtie bucuros descrie Stixul luminat în poezie. El își publică splendoarea Inepției tocmai scrise X îi înțelege starea și-i ridică paraclise. ------------------------- Ce câștig ai, poezie, din a zecilor de X-uri ce nu știu de prozodie dar tot scriu fără ...înscrisuri? Nu ai sită în cămară să te cerni, tu, poezie, și neghina-n călimară să le-o torni, să nu mai scrie? Spune-le să-și dea blazonul jos, acolo unde-i locul celor care-și țin isonul și adoptă astfel trocul. Prinde-i astăzi și-i condamnă să privească în oglindă: Cât ești de frumoasă, doamnă Unde trebuie să tindă. Vor vedea ce este rima, versul clasic cum te prinde. Poate vor pricepe crima Remușcarea-i va surprinde. Vor pricepe frumusețea celor scrise în trecuturi. Unora le-ai fost flebețea Sau cocon le-ai fost la ”fluturi”. Poate așa vor înțelege cum doar versuri bine scrise azi au devenit relege și rămân în noi înscrise. Tu să speri că-n a ta „piață” versul liber să dispară, și-n a poeziei viață frumusețea să apară. Vor fi multi ce vor cuprinde aste gânduri într-o pară și în suflet vor aprinde mii cuvinte de ocară Dar tu ești doar poezie Rămâi clipa de-ncântare celor prinși de amnezie ce te-aruncă-n deșănțare.
sâmbătă, 31 mai 2025