Al zilei mărunte şi somnului ornic Răzbate spre-apus şi-ncet înspre noapte; E ora la care nu sunt nevolnic Trăiesc nemişcat şi mai repede, poate. Lumina solară nestinsă şi grea Mi-ascunse în zi al stelelor licăr; Acum, dintr-o dată eu pot revedea Şi raze şi umbre - în mine le stâmpăr. Iar ceasul se zbate mai rar în afară Şi porţi negândite spre mine se-aprind, Credinţe şi fapte din noaptea stelară În minte şi-n inimă din nou le cuprind. Etern dialog demiurgic şi trist Îl port necuprins în uitare Şi încă puţin aş mai vrea să exist, Străbătând împăcat vechi nelinişti solare… August 1999
sâmbătă, 31 mai 2025