Mântuitori

Aş face-o cură 
De blâdeţe
Iubindu-mi 
Chiar  destinul,
Că dur am fost 
În multe speţe
Care-mi făcură 
Plinul.
Nu voi fi mulţumit
Numai cu o speranţă,
Aşa cǎ, 
Mǎ las izbăvit
De-un sfânt 
Ce mǎ trateazǎ 
Cu eleganţă.
Cu cei ce-nvârt
Cuţitu-n rană,
Numindu-se mântuitori,
Nu-mi fac pomană,
Că sunt lacomi 
Ca nişte ciori.