Cu talazuri azurii, lapidează stâncile, Și în spume alburii, barbotează scoicile. În văzduh doi pescăruși își dispută un stavrid, Briza răcoroasă-i mană pentru orice individ! Soarele strălucitor, plaja de nisip o-ncinge, Iar ca să plonjezi în apă, dorința n-o poți învinge! Un delfin ce ”patrulează”, face tumbe-aeriene, Însoțit de un alai de femele-a-lui sirene. Un cargou în depărtare defilează majestuos, Dând semnale de sirenă, către un impetuos, Bric, ce dă să-i taie calea, abătându-se din curs... Riscă chiar o catastrofă!...parcă este la concurs!? Un pescar în cherhana, își repară plasele, Și pândește un răgaz, să-și întindă oasele. Dimineaț’ a fost în larg și e tare mulțumit, Un banc de stavrid în plasă, nu știu cum i-a nimerit! Plimbăreții de pe plajă, își învârt umbrelele, Perechi de îndrăgostiți, își trăiesc novelele. Un copil clădește cu-artă la castele de nisip, Guvernanta lui așteaptă, răspunzând la câte-un bip. Câte-un zmeu ici-colo-nalțâ, câte-un tânăr mai activ, Briza-l umflă săltăreață, fără aparent motiv!... Doar bătrânii lâncezesc, sub umbrele emotivi, Dac-ar fi mai tinerei, poate-ar fi și ei activi! Ziua trece nesimțită, iată-acum s-a înserat, Mare, te lăsăm iubită, către casă am plecat! Zi de zi vom reveni, cât vom mai avea vacanța, Pe-al tău litoral de basm, chiar aicea în Constanța!