*fulger în oglinzi* mă-ntreb ce poate depăși fluiditatea revelației ispita respirării unui eu interzis nu doar în mine deschide bordel cu plata cash în mântuiri sau pierzanii de conjunctură profețind alte lumi ce vor sparge sămânță în vene nu-i nevoie să-ntreb savantul câte rebuturi vor sfârâi sulfuric în eprubete (de carne sau de iluzii scuturate în pleoapă de vremelnicie schiloadă) cărei legi te vei supune în clipa ce deșiră spațiu virgin dincolo de îndoielile humei nimeni nu poate răspunde semnătura e-a ta nici tatăl n-o șterge nici sfântul nu poate să vândă certitudinea pe care n-o are nu-s ferecată doar într-o coajă nu singur eu sângerez să limpezesc pescuitul într-o distanță incertă cu tine în epidermă astrele se revoltă mirosea greu a dorinţă uitată între coperţile unui cer căruia doar glezna friabilă îi poate măsura adâncimea somnul de-a fi zdrențuit de timide treziri îți poate reseta dimensiunea viul demult scurs în pământ nu se moare nicicând oricâte spaime vor rupe zăgazuri prea multe văzduhuri înghițite ritualic au mistuit gravitația în adâncuri pulsează aritmic taina ca o umbră te-ndreptai spre mine expiație virusată de viață nu știam din ce parte privesc și ce oglindire va amprenta veșnicia ce-și iese din matcă doar dorului dădeam pașaport de intrare oriunde fântânile îţi licăreau în privire mesaje însetate rescriu topografia celulei râvna de-a locui infinitul cât mai lucid strânge mănunchi culorile visului nu se știe peste o clipă ce tablou vei picta în vertebra zilei de mâine care dragon reaprinde focul sacru în vatră câtor scrumiri vor face față fragilele mele vertebre ancora minții s-ar putea să-mi pulverizeze timpul orb să-mi translateze vibrația arterele-s răboj de taină în care ursita schimbă straiele mediocrului vibhuti îți va strânge esențele din gesturi vei fi tot tu pulverizat sub o mie de măști înaintezi ca o mare-n furtună de-a lungul nervurilor te simţeam deşi în pupilă doar absenţa torcea aşteptare uscată cine bate răspunde cine când suveica străpunge urzeala
sâmbătă, 31 mai 2025