Stele albe au surâsul razelor ce-au picurat Din lumina soarelui care roua le-a uscat… În mierea de aur strânsă pentru gâze zgomotoase E izvorul purității strâns în marea de mătase. Stele mii pe cerul verde al pământului udat De nectarul florilor care-n taină-au suspinat Luminează-n luna mai care, proaspătă, se- ntinde Între cerul azuriu și smaraldul ierbii crude. Degetele unui vânt mișcă stelele pe câmpul Care freamătă la gândul că va prinde-n brațe timpul Așezat pe margarete luminate-n mii de stele... Îmi doresc ca-n cerul verde să mă-mbrățișez cu ele! Dar în suflet e copilul...și alerg prin margarete, Ele-s stelele din gânduri care nu cunosc regrete, Mă opresc din fugă, cad și mă las ușor pe spate, Margaretele se-apleacă să le-mbrățișez pe toate!
sâmbătă, 31 mai 2025