- M-așez în lotus ca un zar pe tablă Ce tinde să renască-n absolut Și simt în pori acordul fin de nablă Curgând încet fără anacolut. Îmi umplu creuzetul minții goale Cu prana din natură, numai tu Alergi desculță provocând răscoale În casa timpului, ai un atu Când infinitului i-atingi coloana Cu pulsul inimii pășind încet, Iar eu ating sub palma ta nirvana - De când te vreau am devenit ascet. - La antipodul lumii veșnicia Se-ascunde-n lotuși, ochii se închid, N-am studiat nici yoga, nici magia, Sunt uneori un suflet apatrid. Mă bântuie-ntunericul, lumina E-un fel de schimb apatic, necesar, De-aceea-mi urc spre stele rădăcina Să fur din cer al zeilor nectar. Cobor, apoi, în templul ființei tale Să-mi regăsesc destinul altoit În profunzimi. Făpturi transcedentale Vom fi mereu, așa ne-am întâlnit. Ioan Grigoraș & Liliana Trif