Privesc către albastrele zări visând la o lume mai bună, la oameni prietenoși și sinceri. Zâmbesc unei speranțe ghidușe ce s-a născut în tinereasca-mi inimă. Melancolia mă cuprinde și simt cum ideile-mi mărețe dansează printre multele frustrări pe care încearcă să le înlăture. Idei, speranțe, dorințe încă neîmplinite se ivesc de după temerile ascunse adânc în suflet. Se prind cu toate într-un dans nebunesc și simt cum totul devine real. Văd zâmbete largi, aud cuvinte frumoase și binevoitoare. Simt că e lumea pe care o visez. Simt că trăiesc acea mare schimbare pe care de mult timp mi-o doresc. Visez...visez?