Am răsucit o ultimă țigară Din foi subțiri, parfum de tei în ea, Am tras în piept un fum, cât de avară E primăvara asta, parcă vrea Să-ntârzie prin vămi o eră-ntreagă Iar eu să plimb din zori în seară nori Prin anotimpul cu substanță vagă Și să înjur de zeci și mii de ori Că zace soarele mahmur în stradă Și florile nu-mbracă minijup, Că-mi plouă cu miasme de zăpadă Ca biciul lui Attila peste trup. Și când privesc potopul de afară Arunc țigara, ronțăi un covrig Și mă gândesc: am dat-o iar în bară Că visele se ofilesc în frig. Din volumul Recurs pentru iubire - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
sâmbătă, 31 mai 2025