- E linişte ca-n noaptea de pe urmă Doar fluturii mai rătăcesc stingheri Şi visele ce parcă vin în turmă Să dănţuiască dinspre azi spre ieri Cu poalele aprinse de zăpadă Şi mâinile-ngheţate pe arcuş Că iarna-i ca o divă, pe estradă Îşi vântură sonetele prin tuş. Eu mă scufund într-un poem cu tine Lăsând un fulg să ne sărute-ncet Şi mă gândesc că uneori e bine Să fim o slovă ninsă-n alfabet. - Departe-aud un minutar aritmic Îngreunat de timpu’-nzăpezit, Distanţa ne separă logaritmic, Poemul ne uneşte... Te-am iubit Din primul vers ca pe-o uimire certă C-am supravieţuit în lipsa ta, Sărutul cald pe mâna mea inertă, Credinţa că mai pot revendica O viaţă-n doi, poemele cu tine, Nepreţuite daruri şi dovezi Că pot gusta din cupele divine Când iarna ne va pierde sub zăpezi. Ioan Grigoraș & Liliana Trif