*sub măști diforme același ochi aprinde lumina* în bulă efemerul țipă zornăie lanțuri ferecată aceeași revoltă sub coajă de arbore inspir bioxid de mister din gesturi în scorburi se basculează rășina viselor ascund în pană abis scrijelit de stele întunericul întinde brațe calde miroase greu a dorință râncedă pe topoarele omului și a spaime fără gravitație inutilă și fadă viața fără densitate lipsit de ruguri duhul nu expiră apele facerii înnobilează vârful săgeții cu sângele tău și trage