Mi-ai oferit suprema dăruire

Mi-ai oferit suprema dăruire

Nici să visez n-aveam curaj,                     
Deși speram des la iubire,                        
Gândeam că totul e trucaj                         
Și mă feream de dăruire.                           

Cu tine știu că n-am greșit,                          
Și nu regret că s-a întâmplat,                     
Să navigâm pân’ la sfârșit,                          
Să uit de valu’ învolburat.                          

Șterg arhiva cu amintiri,                             
Sărace și rare secvențe,                                
Mă-ntorc la dulcile trăiri,                            
La neuitatele vacanțe.                                                   

Tu îmi oferi doar bucurii,                            
Vibrez continuu când m-atingi,                
Nu-mi pasă, știu că vom muri,                    
Timp este, flacăra să-mi stingi.                  

Se scurg, iubite, nopțile,                                     
Dorințe vii se întorc în zori,                         
Sărut cu poftă buzele                                     
Și apoi descopăr noi comori.                         

Ce-i de făcut? Nu ne oprim!                         
Destinul crede în iubire,                               
Mă poartă versul în sublim,                         
Mă dăruiesc cu dăruire.                                 

Autor: Gabriel Stănciulescu