Mi-e dor de mine

Mi-e dor de mine

Vânat de gânduri mă învârt în cerc
Străpuns de sentimente care dor,
Pe scara vieții frământat cobor
Cu sufletul înstrăinat si sterc.

Pe undeva odată m-am pierdut 
În lumea care-atrage pe oricine,
Mi-am devenit străin si mie rușine 
Să fiu stăpân pe mine nu am vrut.

Iar floarea sufletească se-ofilește,
Si tot ce-a fost frumos a dispărut,
Mi-e dor să fiu acel de la-nceput
Dorința asta iar mă copleșește.

Să-mi regăsesc trăirea de-altădată,
Si bucuria toată ce-am simțit,
Să simt că am un rost, si sunt iubit,
Si tot ce am greșit, a fost odată.

De M Horlaci.

ŞTERC s. v. apret, gunoi, impuritate, murdă-rie, necurăţenie.