Rătăcit-am în neştire, şi pe mine m-am pierdut Blestemat în vieți trecute, pentru ce nici n-am făcut Mi-e şi frică să te văd, dacă o să mă vezi distrus? Vei întreba, nu voi putea să îți ofer nici un răspuns Totuşi care este scopul?Poate nu am un motiv Totuşi unde îmi e locul?Hoinăresc de prea mult timp Purtând mereu monologuri în care mă contrazic Nu mă mulțumesc cu totul, mă mulțumesc cu nimic Renegat de-umanitate, că sunt mult prea diferit M-am retras, sperând că poate o să tăceți în sfârşit Acum când mă uit în spate, ştiu şi unde am greşit Cu emoțiile-mi secate, renunțat-am la simțit Multipersonalitate, mă victimizez prea des Făcând totul ca la carte, dintr-o carte fără sens Iar când gândul mă împarte, nici măcar n-am de ales Că am defecțiuni aparte ce mă-ndeamnă să greşesc Mă întreb ce am în minte, de trăiesc coşmar sau vis Dar având emoții simple, e inutil de descris De ce să mai spun cuvinte? Îngerii s-au sinucis Mă întreb de viața minte, de respectă ce-a promis Fiind instabil de-o vreme, sunt considerat un risc Dar am idei prea solemne să mă numiți Anticrist Nu sunt mulțumit din fire cu ce voi denumiți vicii Căci viața e în neştire... doar moarte cu beneficii