aș vrea să-ți pun în căușul palmei cenușa zilei de ieri apoi să-ți urmăresc grația cu care minți trecerea anilor tu ai putea să-mi admiri eleganța cu care bat câmpii în timp ce eu am să-ți zidesc umbra în trupul meu după ce am să te invoc într-un moment sublim de singurătate te-aș ruga să-mi mai arăți odată fața nevăzută a tăcerii să-mi pot număra zilele ca pe niște pietre de moară apoi am să te las să mă cerți puțin cu ochii larg șoptind să nu mă doară prea adânc cuvintele pașilor tăi plecând din mine