Monograma

Dantelării ce strâng cochete
monosilabic,sub colb,timpul,
mi-au prins o lacrimă-ntre plete
ademenind sub somnu-i chipul.

Prin tolba fulgilor măruntă
sub diademe-n fir de brumă
se ascundea,plângând căruntă,
o monogramă-n strai de humă.

Curgea pe dânsa,lin,şuvoaie,
şi guri de cerbi păşteau în cete,
cu dinţi de foc,ca pe-o văpaie
o rumegau,scrâşnind,a sete.

Căscau şi norii-n pumnii ierbii
şi vântu-i se oprea prin taine,
ştergea pe buze de colb şerpii,
din piei de viscol,făcea haine.

Prin ceaţa timpului fugară
încet,încet,cu umblet mut,
se aşezau grămezi de ceară
pe veşnicii săpate-n lut.

O umbră,doar, privea aprinsă
sub somnu-i alb ca de mătase,
o monogramă,nicicând stinsă
zâmbea pe ceru-i,de lumi roase!
Autor Doina Bezea