De vine Moş Crăciun la mine În pridvor, Fetele mele dragi Nu-i mai aduc prinos. Au crescut prea mari Şi-şi văd de ale lor Precum îmi văd şi eu, Bătrân de grijă ros. Dupǎ ,,avut”, aleargǎ Din zori şi pânǎ-n searǎ, Stârnind chiar răutatea Lângǎ porniri deşarte Şi uitǎ de ,, moşul” Ce le-a pǎzit din faşă, Dându-le-n mânǎ Şansa Şi-o carte. Aşa cǎ, Moşul meu drag, Rogu-te fierbinte, Du-le în dar Grija părintească, Altceva nu am Să le dau prin tine Ca să le mulţumeascǎ. Cǎ n-am avut băieţi, Poate a fost un semn Pe care Goriot la înţeles, Deplin, Precum şi eu l-am înţeles. De aceea Nu mǎ îndemn Înfrânt sǎ fiu Acum Cât încă mă mai ţin.