Ascult chemarea nopții cu plăcerea pe care-o simt când vocea ei mi-alină căderea ca o piatră de lumină din șarpele ce-a inventat durerea, Spirala unui foc ce se ridică, formând vârtejul cel pierdut în noapte, înconjurând, din stele, numai șapte, în ritualul celor fără frică. O-aștept pe ea, ca ghid, să mă conducă în căutarea pietrei mele Pi, sau, după rituri noi, să îmi aducă a opta piatră, care îmi va fi, în viața ce-a trecut ca o nălucă, speranța într-o infinită zi.
sâmbătă, 31 mai 2025