Muntele din lesă

în  bejenie prin Muntele  Măslinilor   

întoarce brazdă în talpă abisul
muntele urcă pe teamă
dureros și stingher

masca de aur agață pironul de aer
tu unde
și cine te leagă de vânturi 

prea multe erupții
înghite ceața 
exersează un dans ritualic    
olog renegat
de propria umbră descusută la subsuori 
trag după mine patetic 
piciorul de vise
un tir de mare tonaj plin de statui
a derapat în artere
nedescântați de o jertfă
pereții surpă endemic
lumina

nu aştept nimic dinspre cer
m-ai avertizat că delegațiile vor fi și lungi și dese 
iar la cină  
însingurat păgân (fără discipoli și taine
doar cu un rest de iubire) 
mă voi împărți
înfometării din sânge
cel mai adesea mâna privește nimicul
din stânga 
a uitat datul învățând să înșface
în pleoapă nu-și poate înfige rădăcină nici o rană 
fără identitate

cochetă 
peste dreapta lumii coboară cu greutate 
genunea

spatele se-nconvoaie 
sub Golgota cancerigenă

Înălțarea și-a declarat insolvența