Mute orizonturi Nu-s veri fierbinți, brăzdate în privire, Adânci, iluzii negre...Ochii tăi; M-apropii, și mă pierd în rătăcire, Spre porți de suflet, ninse vâlvătăi. Şi-n drumul meu, mai sper în nemurire... Mi-e albă noaptea, licurici trezesc; Stau îngeri la taifas,-Înmărmurire- Într-un decor, cu iz, Dumnezeiesc. Ecoul inimii-mi trădează firea, Ascult tăcerea-n care mă zidești; Accent, pe soartă, îmi este iubirea În cer, și pe pământ, se scriu povești. Şi ninge, parcă, cu frânturi din mine, Spre-altar de jertfă, pașii mi-i grăbesc; Miros de smirnă, dinspre iarnă, vine Și raiul tace...focuri ce mocnesc!
sâmbătă, 31 mai 2025