Naşterea himerei Neantul e lăuntric, privirea-ntoarsă-n mine, în infinutu-acesta, dungi negrede-ntuneric obscurizează-n gânduri și-n ochi lumina frunții; e însuși semnul lipsei prezentului himeric... atunci, să fie ceață! se aude-o voce ștearsă, în care să se piardă călugărul cel orb e în puterea nopții să pierd din ochi vederea, și-n propria-mi privire, himera să o sorb... cu felinarul stins, pornesc spre culmea serii, în scutecul privirii himera s-o-nfășor ea merge înainte, se risipește-n sine și-n curgerea căutării privirile mă dor... dar o urmez prin grote de spațiu pustiit, printre abisuri vide nesațiul când mă paște, și dacă din nesațiu, himera n-a voit să mi se arate mie, acum, din gol, se naște.
sâmbătă, 31 mai 2025