Necunoscând... viitorul... Dacă-ar fi să ştie, omul - Cu privire la-a sa viaţă, Ce o vede ca prin ceaţă Şi-l cuprinde tainic dorul Când scrutează viitorul... Celui ce-a fost Ziditorul Iar spune a lui dorinţă, Predându-I a sa voinţă Pentru-a primi ajutorul De la Cel ce-I Creatorul! Dacă-ar fi să ştie, omul - Cum vor fi ai vieţii ani, Şi cu ce fel de duşmani El va înfrunta viitorul... Ca şi pasărea în zborul, Celui ce-a fost Ziditorul I-ar preda a sa-ngrijire, Ca-n măreaţa Lui iubire El spre-a-i fi, Izbăvitorul El, ce-I Tatăl, Creatorul! Pentru că nu ştie, omul - Cum viaţa îi va decurge, Şi cât inima-i va plânge Necunoscând... viitorul... Fiind aici doar trecătorul, Celui ce-a fost Ziditorul În zile de grea-ncercare, Să-I spună-a sa apăsare, Lui, ce-i unic Salvatorul Căci Doar El e Creatorul! Flavius Laurian Duverna