Nedumerire

Privesc uimit prin veacuri înapoi
Ce-a fost poporul nostru și ce este
A izbândit războaie și nevoi
A fost adevărat, nu e poveste.

Mă-ntreb unde-s voinicii de-altă dat
Cu care Mircea-i biruia pe turci
Sau Țepeș drept și binecuvântat
Ce pe dușmani îi ridica în furci.

Unde-s răzeșii lui Ștefan cel Mare
Cu care-a izbândit la Podu-nalt
Ce sa-ntâmplat cu vița lor și care
Este motivul că suntem sub șpalt?

Unde-i sămânța veche traco-getă
Ce-a subminat-o de am decăzut
Sub stăpânire și sub rea vendetă
Sub lăcomia care-i numai la-nceput,

Dar ne sufocă zi de zi mai tare
Toți veneticii care au năvălit
Pentru un pat și ceva de mâncare
Azi sunt stăpânii de nemulțumit.

Ne-au luat și gaze și petrol și codri
Și aurul ar vrea ca să ni-l fure
Iar guvernanții parcă-s ipohondri
Se schimbă la conducere în ture

Și stau acira numai după mită
De parcă-ar fi cu toți fanarioți
Le-aș spune-acuma una să sughită
Grijania lor de hoți și mafioți!

De-aceea voi urmași ai celor
Ce glia au stropit-o cu-al lor sânge
Rupeți grăbnic jugul sălbaticelor
Ființe ce vă fac ades a plânge!

Să faceți iarăși România Dodoloață
Dușmanii să pleznească de amar
Și toți românii ce mai sunt în viață
În țară să găsească un salar!

Să nu mai pribegească-n băjenie
După o slujbă care să-i hrănească
Să fie-n țară doar belșug și omenie
Să-ți fie drag în Țara Românească!