Se plimbă iar neliniştea în linişti Mă refrământ într-un aluat de tină, Pe corbi de vânt, pe florile din inişti Alerg tardiv tot căutând lumină. Murit-au zori pe geana mea hapsână Prin răsărituri oarbe umblă noaptea, Deşi plutesc, prin soarta mea nebună În schiopătat şi-n cârje umblă moartea. Nu ştiu de ce se-nseninează cerul Când încă mai privesc adânc în mine El recunoaşte că-am aflat misterul Păcatelor ce mi s-au scurs prin sine. Mi-ascult durerea cum se umflă-n crize Cum bântuie prin noapte dezinvoltă, Din umbre se adună zeci de vize Pe paşaport de trecere spre boltă. Cât de curând voi locui pe norii Ce mi-au săpat cu-atâta zel morminte , Voi fi în fulgerul ce-aprinde zorii Şi voi tuna prin ploaia din cuvinte. 19.09.2019