NEMĂRGINITA IMACULARE Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem, Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare, Să ne visăm, aidoma, și să ne frigă o ninsoare, Și constatând, ce visători și singuri mai rămânem. Iubite, aș vrea ca fulgii înfloriți să ni se plângă, La creștete, să ne adoarmă în lumini și soare... Și-n visul alb, adevărat, noi, prinși la cingătoare, Dansând în ceruri, zarea toată să ni se răsfrângă. Iubite, aș vrea din vis de-argint, un singur gest Al fulgului, ce vine copleșit de-o rostuire siderală... Iar noi, topiți să ne ascundem într-o ploaie imperială- Iubite, aș vrea să te aștept, nimic nu mai detest. Iar tu ce vei simți de-mi regăsești ninsoarea? Din lamura cea virginală-a fulgilor mă vei deszăpezi? Aș vrea ca visul să ne cearnă până-n zori-de- zi- Altfel, de ce -aș fi conceput, nemărginit, imacularea?
sâmbătă, 31 mai 2025