Nesiguranța

Furtuna din abisuri se zbate printre gânduri
Și pune într-o mână un fulger ce în rânduri
Topește pe hârtie cuvinte-nflăcărate
Și scrumul lor cu vântul se-mprăștie departe.

Pornește-n suflet ploaia, e rece, dar și caldă,
Acolo sentimentul, nesigur, iar se scaldă...
Se-mbată cu speranță, alunecă nostalgic
Prin sângele în clocot și-apoi sfârșește tragic.

Se-nseninează zarea și gânduri obosite
Ghicesc în pulsul ritmic și țes ușor ursite
Să prindă-n exaltare un simțământ în zdrențe...
Astfel nesiguranța și-arată mii de fețe!