În dorinţa mea de a scurta aşteptarea lucrurile pe care le iubesc se întâmplă rar. Atunci răbdarea nu ştie să se manifeste, îmi pierd cumpătul şi rup zăgazuri, altfel aş fi rămas mulţumit cu puţin iar voi cei care nu mă cunoaşteţi deloc nu aveţi nicio aşteptare de la mine, cunoaşteţi că iadul e pardosit cu limbi de femeie şi nu pot trece de fericire ori nefericire fără să îngrop înconştienţa în pieptul lor, să rămân cu minunea frumuseţii pe retina ochiului încercănat cu geometrii de dragoste. Trăirile mele desprinse din ferestrele lumii pe care unii oameni le ignoră iar alţii urmăresc totul cu coada ochiului, rămân nestinse şi scot flăcări pe nări, rup realitatea de singurătate şi o amestecă cu adevărurile dureroase ale timpului. Nimic nu se termină fără să scap de judecăţile aspre, nu pot să mă opresc, nici nu am cum când moarte mă-ntrece.
sâmbătă, 31 mai 2025