Noapte norocoasă Ea cobora încet în foşnet de taftale rochia-i părea un evantai croită din colţuri de zare pe unde trecea pâlpâiau lumini greierii înnebuneau rătăciţi prin grădini cu paşii atingea marmura răcoroasă Doamne,ce frumoasă, era ea… noaptea noastră cea norocoasă! (Din vol. "Miniaturi dunărene",autoare,Dunia Pălăngeanu.Ed. Amurg sentimental București .