- N-am mai ucis demult nicio secundă, Nici timpului n-am dat vreo socoteală, De când te am, mi-e viața mai rotundă, Și te împart, noapte și zi, egală Îmi umpli ceașca vieții, ieri amară, Cu elixirul roadelor de toamnă, Iar ploaia ce-mi părea cândva povară Azi cântă lin și versul nu-l condamnă Să plângă-n călimara mohorâtă... E mai sprințar, alergă pe hârtie, Clepsidra nu e spartă, nici urâtă, Că știi să-mbraci iubirea-n poezie. - Preludiul nopţii creşte şi descreşte, Un joc subtil de "da şi nu", iubite, Sub paşii mei povestea înfloreşte, Iar visele-s cu aur poleite. Pe coli de-argint condeiul trece-alene Şi brațele-l urmează cu răbdare, Nu-mi căuta lumina de sub gene Că trupul zvelt mi-a fost sculptat din sare. Poate de-aceea dulce şi amară Mi-e inima, dar nicio poezie N-o să-ţi incite versul să tresară, Niciuna ca şi mine nu te ştie. Ioan Grigoraș & Liliana Trif