De mici ne tot mințim copiii: că nu e bun pământul, să nu-l bage-n gură!, dar când prin guri şi ochi de tigve lutul brun ne scoate flori de Mai cu ură împodobindu-ne mormântul veşnic cu petale, parcă am vrea să îi rugăm de-ndată să rupă o tulpină-a unui mac sau cale să o miroasā şi să spună tată. Căci îi mințim de mici: nu te juca cu focul!, dar când la cruce îți aprind o lumânare să-ți lumineze către judecată locul acum nu-ți ies şi ție îngerii în cale?