Nota Discordantă

Nota Discordantă

Isuse Domn, ce-n veşnicie
Erai şi-ai fost dela început
Cu Tatăl una, în măiestrie
În cea mai sfântă armonie,
Un Univers sfânt-ai făcut!...

Când lumile, în el le-ai pus
Şi-n drumul lor le-ai aşezat
N-a mai fost nimic de-adus,
Totul sublim,... era nespus
Complet în ceiace-ai creat!

Perfect-a fost a Ta lucrare
Şi ordinea, sta prima lege,
Impusă-n vasta guvernare
Pentru a vieţii prosperare
A lumilor spre-a o-nţelege!

Iar dragostea, cea arătată
De Dumnezeu era supremă,
Din veci de veci era cântată
Căci nu se-iscase niciodată -
În cerul vast, nici-o dilemă.

Astfel, trăindu-şi veşnicia
Viaţa curgea nestingherită,
Ducând prin spaţii bucuria
Demmonstrând că armonia
Sta-n liniştea desăvârşită.

Şi-n întregime, în Univers
Erai o Doamne,-n adorare,
Căci liniştea şi bunul mers
Ce decurgea-n acelaş viers
Sta în putera-Ţi creatoare!

Şi nimeni, o, nu a-ncercat
Să pună-n balanţă iubirea,
Prin timpul cel nemăsurat
În vreun punct de-obiectat
Ce lumilor, marca zidirea.

În liniştea-unei păci eterne,
Prin Lucifer, în starea-naltă,
S-a văzut cum se discerne
Şi cum pe ascuns se cerne
O notă falsă, discordantă.

Atunci, el în scenă-a intrat
Vociferând nemulţumirea,
Şi pacea sfântă-a tulburat
Prin ordinea ce-a contestat
Expunându-şi, răzvrătirea.

Nevrând de-a mai fi supus 
Ca orice fiinţă, ce-i creată,
În cer a fost, primul intrus
Prin răzvrătirea ce-a adus
În ordine de-a fi schimbată.

Adunând mulţi dintre îngeri
De partea-i, în confruntare,
Le-a trezit în minte plângeri:
Că sunt supuşi la înfrângeri
Şi nu sunt liberi în mişcare.

Că Legea pusă le restrânge
Voinţa lor, de-a-şi împlini -
Orice gând care se frânge,
Orice dorinţă, ce decurge
Din Legea-n sine de-ai opri.

Şi că-s făpturi desăvârşite
Şi n-au nevoie de restricţii,
Căci nu pot fi deloc greşite
În concepţii ce-s gândite -
Şi nici puse sub interdicţii.

Şi-astfel în cursă i-a atras,
Declarând că-l vor susţine,
Prin concurs, la orice pas
Că nu-l vor lăsa în impas -
Pe front cu forţele Divine.

Când în sfârşit, s-a stabilit
În Consiliile sfinte, cereşti,
Că al său loc, nu-i de găsit
De-a sta în trendul pregătit
În guvernările Dumnezeeşti,

Războiul crunt, s-a anunţat
Şi-n lupta crâncenă purtată,
Din cer, el a fost alungat -
De-oştirea care s-a luptat
Să nu se-ntoarcă niciodată.

Atunci văzând că a pierdut
Locul menit, din cerul sfânt,
Prin răscularea ce-a făcut
A conştientizat, că e căzut
Făr-a avea drept la cuvânt.

Şi-a pus în gând şi-a izbutit
De-a-nfige în om cugetarea,
Prin şarpele, cel ce-a vorbit
Şi-astfel cu tact, l-a amăgit
Că nu-i nimic, neascultarea.

Şi-astfel, el a câştigat teren
Ascunzându-se sub viclenie,
Cu-al său şiretlic obscen -
Dorind să-şi facă din Eden
Un scaun veşnic de domnie.

Dorea-n triumfu-i infernal
Al lumilor, de-a fi şi el rege,
Unde-al său Cartier general
Marcând imperu-i triumfal -
Să-i fie-un centru fără Lege.

Să poată practic demonstra
Un nou sistem de guvernare,
La şi-alte lumi ce-or asculta
La ce schimbări el va făcea
Prin libertatea cea mai mare.

Si să vestească, în Univers
Pe noi principii o-mpărăţie,
Ce să preia direct din mers
Direcţii noi în sens invers -
Prea-nalta-n slăvi, filozofie.

Şi când toţi se vor convinge
Din şi-alte lumi, imaculate,
Că principiul său va-nvinge,
Atunci dragostea s-o stinge 
De Dumnezeu, şi dreptate.

Va trebui-atunci, ca în final
Să-i fie-n veci recunoscută,
Chiar dela egal, pân-la egal
În cor de îngeri, triumfal -
Puterea-i mare şi-absolută.

Dar o, Doamne-a Ta iubire
Adâncă-a fost şi generoasă,
Când viaţa pentru omenire
S-o aibă-n veci Neprihănire
Ţi-a fost oferta grandioasă!

Când în planul etern a sunat
În ceruri sus, ceasu-mplinirii,
Jos, în lumea plină de păcat
Ca Prunc umil Te-ai întrupat
Reverberând gândul iubirii.

Şi ca s-aduci la îndeplinire
Aici, voinţa Tatălui ceresc,
Din cerul plin de fericire -
În planul sfânt de mântuire
Tu luata-i chipul omenesc!

Părtaş la carne şi la sânge
Tu-ai devenit cu muritorii,
Dovedind că jertfa ajunge
Să poţi salva şi a-i strânge
Sfărmând porţile-nchisorii!

Şi moartea era-nchisoarea
Ce nu da drumul nimănui,
Era-acea forţă cu teroarea
Că prin păcat vine pierzarea
Ce anunţa sfârşitu-oricui!

Robia morţii a fost ştearsă
Călcând peste grumazul ei,
Prin dragostea neînţeleasă 
'N puterea cea misterioasă
Căci Te-au urât fără temei!

Prin semnele ce-au devenit 
Trofee, în culmi de biruinţă,
Isuse Doamne, ai dovedit
Prin chinul dus pân-la sfârşit
Iubirea-Ţi mare-n umilinţă!

S-a remarcat în jertfa pusă
Pe crucea cea de la Calvar
Ce-n răstignire-a fost adusă,
C-ai fost fiinţa cea supusă
Pe-al mântuirii-n veci altar!

Iar dragostea întru jertfire
În planul de răscumpărare,
Redată-n sfânta nemurire
Prin scumpa-Ţi neprihănire
S-a remarcat triumfătoare.

Doar semnele ce vei purta
La mâini, picioare şi coastă
Ce pururea-n triumf vor sta,
În veşnicie,-or demonstra
Lucrarea celui rău, nefastă.

Atunci tot Universul liberat
Din controversa milenară,
Va medita, cum ai răbdat
Ca Miel blând pentru păcat
Suportând chinuri şi ocară!

O! Şi va-nţelege, în bucurie
Că pacea-n veci restaurată,
Egală în timp, şi-n veşnicie
Curgând solemnă-n armonie
N-o mai putea, fi tulburată.

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2009