Nu

măreției cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu stema vremelniciei
de înduioșata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.

Nevrednic sunt
de lăcomita miere
a căilor din veac,
înșelătoare.

Mă las îngenuncheat
pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creștetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime 
încurajatoare...
În bezna smerită
care-mi luminează drumul
aud benchetuind prăpăstii.