Nu aici, nu acum

Nu aici, nu acum
...
Aș vrea să scriu ceva vesel dar nu mai știu
Ce să scriu.
Veselia a plecat din gândurile mele
S-o fi dus acasă la ea, printre stele,
Și-n locul ei văd pustiu.
...
Aș vrea să scriu ceva vesel, dar trist
Constat doar atât: Că exist.
Atât și nimic mai mult
Și cerul e mut, tot mai mut,
Dacă tot m-am născut
Aș fi vrut să-l ascult
Poate-ntr-un foșnet de vânt,
Poate-ntr-o rugă de sfânt,
Poate-ntr-o doină de dor,
Sau într-un pom roditor,
Ori într-un deal cocoșat,
De păduri încărcat!
...
Dar mai degrabă aș crede
Că cerul mă vede,
Și-mi vorbește tăcut,
Dar eu nu-l ascult
Pentru că sunt cerului surd,  și n-aud
Vorba lui bună
În limba română!
...
Aș vrea ceva vesel să scriu,
Un poem doar, antum
Dar am uitat, nu mai știu
Și oricum, nu aici, nu acum!