Dulce, dragă şi duioasă Ne e limbă şi nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor şi vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Şi nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colţ de rai... Şi-i ca zimţii de la coasă Când separă scai de scai Şi-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai! Hai cu mine de îţi pasă, Iancu, Ştefan şi Mihai, Şi cu spada limbii scoasă Să stârpim vrăjmaşul, hai!