Nu mă uita

Când noaptea pare un străjer înfrigurat,
Când țipătul iubirii-n zări se-adună,
Când ninge peste pietre ne-ncetat
Şi țurțurii de gheță-n geam răsună,
Nu mă uita
Si fă-mă să respir în părul tău albit
De iarna vieții,
Ce-n lacrimile mele s-a topit
Si-acum mi-acoperă cărarea tinereții.
Nu mă uita,
Voi fi o adiere sălăşluind în geamul tău aprins,
Îți voi şopti cu buze de tăcere
Dorințele ce în inimă s-au stins
Si prin tărâmul zării înghețate,
Ca-ntr-un ocean de stele căzătoare,
Îmi voi aşterne lacrimile toate
Să se topească prin iarna trecătoare!
Priveşte iubite la noi,
Am rămas oameni trişti de zăpadă!
Ne privim precum două statui
Sub ninsoarea care curge grămadă.
Priveşte iubite la noi,
Suntem freamăt de ramuri în zare
Desenând peste albul feeric
O poveste îngropată-n ninsoare!