Nu uita, omule drag

Te-ntâlneşti cu lucruri 
Multe
Pe poteci şi în pridvor
Cine, oare,sǎ asculte
Poveşti scrise de-autor?
Cu ochi galeşi, pironiţi
Pe un cer prea schimbǎtor,
Omule, de eşti normal,
Avȃnd rate, dar şi Jeep,
Nu te da ȋnvins la mal
De o umbrǎ fǎrǎ chip.
Nu uita, omule drag,
Ai picioare de nisip,
Care, dacǎ se-ntâmplǎ
Sǎ fie şi mişcǎtor,
Te va pierde foarte iute,
Ca pe orice muritor
Care-abia acum priveşte
Ȋnspre cer,
Sperȃnd cǎ i se iveşte
O iertare,
Ca mister.