Sunt obligat, Uneori, Să respir După un plan deja stabilit De pricepuţii În delir Sau În plictis îndesat În trăit. Ne înmulţim De frica pieirii Sau A plăcerii, Plătind un tribut Atât îndrǎznelii Cât şi devenirii Sădite în noi De Cel ce ne-a vrut. Nu vreau să gândesc La comandă Sau să plec Când unii o vor, Frumos îmi şade Pe-a casei verandă Ascultând simfonia Unui izvor.