Pe stânci albastre, pescăruşi ţintesc nemărginirea şi marea strălucind în larg, le mângâie privirea. Valurile înspumate poartă midii către ţărm, în nisip rămâne perla ce o ne-o disputăm. De n-ai văzut marea, te îndemn s-o faci acum să simţi frenezia, şi al brizei parfum. O paletă de nuanțe de albastru-n multe tonuri. colorează pietre scumpe, irizându-le-n halouri. Albastru-i safirul, topazul este albastru, albastru este cerul, pământu-i tot albastru. Infinitele nuanţe din albastru derivate, colorează orizontul - apă şi cer îmbinate. Unde albastre ies din râuri și din lacurile albastre sau din cerul înstelat, în oceane reflectat. Mare, stânci şi valuri albe, un bărbat pe plajă doarme. El, bătrânul lup-de-mare, cu a lui frumuseţe pe fete le ademeneşte ca să îl răsfeţe: „Vino langă mine, te aştept demult, îmi vei fi iubită, hai, dă-mi un sărut! Strânge-mă în braţe, te voi mângâia, îţi voi umple viaţa cu iubirea mea!” Şi pe creste înspumate ei plutesc purtaţi de val şi îşi dăruiesc iubirea în flux estival. La ţărm aşteaptă barca şi luna îi veghează, dintr-un mănunchi de stele, un far trimite o rază.
sâmbătă, 31 mai 2025