Dragă Kitty nu te supăra Însă lumea-i cetatea prostiei Așa că nu prea-i duc dorul Deși sunt în această cușcă viața mea în conjurată de zăbrelele zilelor Păzită cu strășnicie de acest gardian rece soarele Și unde mă trezesc noapte de noapte cu trupul scăldat numai de lacrimile stelelor Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK