(în memoria mamei mele...) Plecată mi-a rămas pleoapa… Ştiind că sus este lumină ea tremură şi se închină şi-şi curge apa. Senin e cerul. Şopteşte şi mă tot îndeamnă să-i simt căldura lui dar…Mamă! în mine-i gerul. Te-ai dus devreme. Că viaţa merge înainte…,mintea mea ştie, Din tine-am răsărit atât de vie… Sufletu-mi geme… Nu-s vii doar viii… Ştiu că din ceruri mă veghezi O simt când scriu, sau merg pe străzi, Căci vii sunt morţii şi morţi sunt viii… Versuri:© Liuba Sârbu 2015/Mai/07
sâmbătă, 31 mai 2025