O minune pǎmânteascǎ

Am crezut, peste mǎsurǎ,
Cǎ faptele sunt ale mele
Şi nu au vreo legǎturǎ
Cu închipuiri rebele.

Cǎ Divinul e în mine,
Nu încape îndoialǎ,
Cǎci se cautǎ pe sine
Chiar fǎcând pe mine şcoalǎ.

Întâi mǎ lasǎ pe-un podeţ
Şi, urcându-mǎ pe-o treaptǎ,
Admirǎ opera-i de preţ,
Trecutǎ de la gând la faptǎ.

Cǎutându-se  în mine
Şi mulţumit de lucrul sǎu,
Mǎ ia de mânǎ ca pe-un rǎu
Ce-a suferit treceri-n bine.

Şi pare sǎ hotǎrascǎ
Sǎ se arate pe sine
Sub o formǎ ce devine
O minune pǎmânteascǎ!